Incetarea relatiilor diplomatice are loc prin ruperea lor din initiativa unuia dintre state, care o comunica celuilalt stat.
Ruperea relatiilor diplomatice este urmata de retragerea reciproca a misiunilor diplomatice. Ea poate fi cauzata de o politica dusmanoasa a unui stat impotriva celuilalt, de comiterea unor actiuni care exclud posibilitatea desfasurarii normale a misiunii diplomatice etc.
Ruperea relatiilor diplomatice are loc intotdeauna cand izbucneste un razboi intre statele respective. Aceasta nu exclude posibilitatea ca, pentru rezolvarea unor probleme curente, ele sa mentina contacte prin intermediul reprezentantului unui stat tert.
Restabilirea relatiilor diplomatice care au fost rupte se face printr-un acord intre cele doua state interesate.
Relatiile diplomatice se deosebesc de cele consulare. Acestea din urma pot subzista si dupa incetarea relatiilor diplomatice (de exemplu, in caz de razboi), daca statele in cauza convin la aceasta.
Relatiile diplomatice constituie cea mai insemnata forma a relatiilor dintre state si dezvoltarea lor constituie una dintre cele mai importante cerinte ale securitatii internationale.
Misiunile diplomatice.
Misiunea diplomatica este definita in literatura de specialitate ca,,organul unui subiect de drept international, instituit in mod permanent sau temporar, pe langa un alt subiect de drept international, in scopul mentinerii de relatii diplomatice intre cele doua entitati".
Crearea si intrarea in functie a reprezentantei diplomatice
Conform art.2 din Conventia de la Viena din 18 aprilie 1961 cu privire la relatiile diplomatice, misiunea diplomatica ia fiinta prin acordul care intervine intre cele doua entitati, ca urmare a stabilirii relatiilor diplomatice intre ele. Tot printr-un acord de vointa se va stabili si rangul misiunilor.
Desemnarea membrilor unei misiuni diplomatice se face de statul acreditant, conform dreptului sau intern.
Pentru numirea (acreditarea) sefului de misiune se cere acordul prealabil al statului de resedinta, care poarta denumirea de agrement. In caz de refuz, statul acreditar nu este obligat sa motiveze neacordarea acestuia (art. 4 din Conventia de la Viena).
In privinta restului personalului diplomatic al misiunii si al personalului administrativ si tehnic, statul acreditant are libertatea deplina de a alege si nu are nevoie, in principiu, de acordul prealabil al statului acreditar (art. 7 din Conventia de la Viena).
Preluarea functiilor de catre seful reprezentantei se face dupa o anumita procedura, astfel:
A) El primeste, la plecarea din tara sa, scrisorile de acreditare prin care se atesta numirea sa in tara de resedinta. Scrisorile sunt semnate de seful statului trimitator. Insarcinatii cu afaceri nu primesc scrisori de acreditare, ci scrisori de cabinet din partea ministrului lor adresate omologului din statul de resedinta. La plecarea ambasadorului din tara de resedinta (incheierea misiunii; concediu de odihna etc.) sau in alte situatii fortuite (spitalizare, parasirea de urgenta a teritoriului statului acreditar), acesta va desemna un insarcinat cu afaceri ad interim (a.i.) din randul colaboratorilor sai (diplomatul in rangul imediat inferior sefului de misiune), pe care il va comunica prin Nota Verbala, atat la MAE al tarii de resedinta, cat si misiunilor diplomatice acreditate in statul respectiv.
Daca insarcinatul cu afaceri ad interim este in imposibilitatea de a-si indeplini atributiile, el nu poate numi un alt insarcinat cu afaceri in locul sau; acest lucru il poate face doar MAE.
Daca nici un membru al personalului diplomatic nu este disponibil pentru a indeplini o asemenea sarcina, pe perioada absentei sefului de misiune poate fi numit, cu acordul statului acreditar, un membru al personalului tehnic sau administrativ.
B) Dupa sosirea in tara de resedinta, reprezentantul diplomatic face o vizita la seful protocolului pentru a lua la cunostinta despre practica locala in materie de protocol. Va solicita o audienta la ministrul afacerilor externe pentru a-i prezenta acestuia copiile scrisorilor de acreditare.
