Anemia prin deficit de acid folic este o stare patologică, cauza căreia este dereglarea metabolismului acidului folic şi se manifestă prin anemie megaloblastică.
Etiopatogenia.
Cauzele dezvoltării anemiei datorate deficienţei de acid folic se împart în 2 grupe:
Scăderea aportului de acid folic în organism cu alimentele;
Dereglarea absorbţiei acidului folic în organism şi distribuţiei lui către celulele ţesutului hematopoetic.
Factorii etiologici ai anemiei datorate deficienţei de acid folic sunt:
1. Scăderea aportului de acid folic: alimentaţia săracă în acid folic, alcoolism cronic, alimentaţie parenterală.
2. Dereglarea absorbţiei: sindromul de malabsorbţie, unele medicamente (barbiturice, ciclosporină, contraceptive orale etc.),
3. Sporirea necesităţii: sarcina, perioada de alăptare, anemii hemolitice, cancer.
4. Creşterea eliminării: hemodializă şi afecţiunile hepatice.
Acidul folic este un membru al grupului de vitamine B. Lipsa lui duce la o anemie caracterizată de un număr mic de celule roşii foarte mari în dimensiuni. Deficienţa se produce dacă alimentaţia este săracă în acid folic sau dacă intestinele nu o pot absorbi. Asocierea unei alimentaţii necorespunzatoare cu alcoolismul este cauza cea mai comună a deficienţei acidului folic. Abuzul de alcool nu numai că contribuie la malnutriţie ci şi produce unele schimbări chimice care duc la scăderea nivelului de acid. Deficienţele pot fi datorate şi unei cereri ridicate de acid folic ca în cazul cancerului, sarcinii, hipertiroidismului, anemiei hemolitice sau de unele medicamente ce facilitează absorbţia.
Acidul folic este indispensabil în metabolismul aminoacizilor şi în formarea de celule roşii sănătoase. Acesta este o substanţă solubilă în apă şi de aceea nu poate fi stocată în mari cantităţi în corp. De aceea trebuie realimentat printr-o alimentaţie sănătoasă.
Tabloul clinic
Manifestările clinice în marea majoritate sunt similare cu cele ale anemiei B12 deficitare. Totodată, în cazul anemiei folievodeficitare lipsesc sindroamele digestiv şi neurologic.
Anemiile B12 şi folievodeficitare se dezvoltă, de regulă, izolat, şi foarte rar în asociere. Patogenia lor este în multe asemănătoare, dar există şi multe particularităţi specifice distingtive. De aceea este o eroare comasarea ambelor tipuri de anemii în una singură: anemie B12 - şi folievodeficitară. Această incertitudine în practica medicală determină administrarea concomitentă a cianocobalaminei şi acidului folic, ceea cu nu se necesită.
|
|
|
Farmacoterapia
Regim alimentar. Majoritatea persoanelor pot preveni apariţia deficienţei acidului folic prin păstrarea unei alimentaţii echilibrate, prin limitarea consumului de alcool sau prin luarea de suplimente in timpul sarcinii. Totodată e recomandată renunţarea la fumat care creşte necesitatea de vitamine.
Organele animale ca şi ficatul şi rinichii conţin cea mai mare cantitate de acid folic. Alte produse bogate în acest acid: legume verzi (spanac, asparagus, broccoli), suc de portocale, banane, fasole şi mazăre. La fel ca şi cu fierul, cantitatea de acid folic absorbită depinde de sursa lui. Doar între 25% şi 50% din acidul folic consumat este absorbit. Motivele pentru absorbţia redusă a acestuia pot fi: prăjirea excesivă a alimentelor, lăsarea legumelor crude la temperatura camerei timp de mai multe zile şi consumul de antiacizi.
Tratamentul patogenetic constă în administrarea acidului folic câte 1 mg în zi per os pentru restabilirea rezervelor sale tisulare.
FITOTERAPIA ANEMIILOR
În tratamentul şi prevenţia anemiilor se utilizează ca alternativă plante medicinale care stimulează eritropoeza:
- plante cu conţinut sporit de vitamine (grupul B, A, C);
- plante cu conţinut mărit de fier, macro- şi microelemente (, n, ),
- şi plante care reglează funcţia tractului gastro-intestinal.
Este benefică utilizarea sistematică a merelor, consumul (sezonier) al vişinelor, pepenilor verzi şi galbeni, sucului de mesteacăn proaspăt, fructelor proaspete de afin, coacăzului negru, agrişului, zmeurei şi în special fragilor. Sunt recomandate de asemenea nucile greceşti şi sfecla. Primăvara, când este insuficienţă de verdeaţă, se recomandă folosirea salatei din frunze tinere de păpădie.
La frunzele spălate şi mărunţite de păpădie se toarnă apă sărată şi se lasă timp de 30 min, apoi sucul şi apa se varsă, se adaugă smântână şi salata este bună pentru utilizare.
Nr. 1
Amestec din cantităţi egale de suc proaspăt de morcov, sfeclă şi ridiche. A se consuma câte 50 ml de 3 ori pe zi înainte de mese. Sau a se consuma câte 150-200 ml de suc proaspăt de morcov o dată în zi (dimineaţa pe nemâncate). Cura de tratament constituie de la 1 până la câteva luni.
Nr.2
Suc proaspăt din frunze de urzică. A se consuma câte 1 linguriţă de ceai de 3 ori în zi înainte de mese.
Nr. 3
Iarbă de păpădie 30 g
Frunze de urzică 20 g
Frunze de trifoi de baltă 20 g
Flori de trifoi roşu 20 g
Fructe de chimen 20 g
Iarbă de siminoc 20 g
Iarbă de cicoare 20 g
La 1 lingură de amestec se toarnă 0,5 litri apă, se fierbe 5 min, se infuzează 30 min, se strecoară şi se consumă în timpul zile în 3 prize cu 10 min înainte de mese.
|
|
|
Nr. 4
Fructe, frunze de coacăz negru 40 g
Frunze de trifoi de baltă 20 g
Iarbă de coada şoricelului 40 g
Iarbă de talpa gâştei 40 g
Iarbă de păpădie 30 g
Iarbă de linăriţă 30 g
La 1 lingură de amestec se toarnă 0,5 litri apă, se fierbe, se infuzează 30 min, se strecoară şi se consumă în timpul zile în 3 prize cu 10 min înainte de mese.
Nr.5
Fructe, frunze de coacăz negru 20 g
Frunze de urzică 20 g
Iarbă de melisă 20 g
Iarbă de cimbrişor 20 g
Iarbă de coada şoricelului 20 g
Iarbă de ţintaură 20 g
Iarbă de talpa gâştei 20 g
Iarbă de siminoc 20 g
Iarbă de linăriţă 20 g
Se prepară ca specia precedentă.
Nr. 6
Fructe de măceş 40 g
Iarbă de talpa gâştei 30 g
Iarba mâţei 20 g
Iarbă de cimbrişor 20 g
Iarbă de pelin amar 20 g
Iarbă de siminoc 20 g
Flori de trifoi roşu 20 g
Fructe de chimen 20 g
Se prepară ca specia Nr.4.
Nr. 7
Pulbere din rădăcină de revent câte 0,3 g de 3 ori în zi înainte de mese. A se consuma cu apă fiartă.
Ulterior se v-or expune speciile de plante utilizate în tratamentul anemiei feriprive şi posthemoragice
1. 1 lingură de specie (frunze de urzică, rădăcină de păpădie, flori de coada şoricelului în cantităţi egale) se fierbe cu un pahar de apă fiartă, se infuzează 3 ore, se strecoară. A se consuma în decursul zilei în 3-4 prize cu 20 min înainte de mese. Cura de tratament 8 săptămâni.
2. Frunze de urzică şi frunze de mesteacăn în cantităţi egale. 2 linguri de specie se fierb cu 1,5 pahare apă fiartă, se infuzează 1 oră, se strecoară, se adaugă 0,5 pahar de suc de sfeclă. A se consuma în decursul zilei în 3-4 prize cu 20 min înainte de mese. Cura de tratament 8 săptămâni.
3. Într-o lingură de amestec (iarbă de coada şoricelului -- 1 parte, iarbă de pelin -- 3 părţi) se toarnă 1 pahar de apă fiartă, se infuzează 30 min, se strecoară. A consuma câte 1 lingură cu 20 min înainte de mese.
4. Într-o lingură de amestec (fructe de chimen, rizom de obligeană câte 1 parte) se toarnă 1 pahar de apă fiartă, se infuzează 20 min, se strecoară. A consuma câte 1 lingură cu 20 min înainte de mese.
Pentru ameliorarea compoziţiei sângelui:
1. Se prepară decoct din păpădie: 5 g la 200 ml apă fiartă. Se infuzează 20 min, se strecoară. A consuma câte 50 ml cu 30 min înainte de mese.
2. A utiliza câte 50-100 ml suc din frunze de păpădie (a colecta la începutul înfloririi).
3. A prepara infuzie din fructe de afin: 5g la 200 ml apă fiartă. A se utiliza câte 2 linguri de 3 ori în zi.
A se consuma în mâncăruri pătrunjel în decursul întregului an.
Se recomandă de utilizat plante bogate în acid ascorbic: fructe de coacăz negru, scoruş, măceş, frag. Din fructele şi frunzele acestor plante se prepară ceai vitaminic.
