D. De dimensiuni medii, lucioase verzui

Totalizarea nr. 3 „Cocii piogeni. Infectii zooantroponoze, aerogene, anaerobe clostridiene. Spirochetoze.

Complement simplu

1. S. saprophyticus mai frecvent cauzează:

Cistită la femei de vărstă înaintată
Cistită la femei tinere active sexual
Intoxicaţii alimentare
Foliculite
Impetigo

2. Pentru izolarea S. aureus este necesar următorul mediu de cultură:

A. Geloză hepatică

B. Geloză hiperclorurată cu lapte şi ou

C. Mediul lichid cu glicerină şi cartof

D. Mediul Wilson-Blair

E. Bulionul biliat

3. Habitat natural al S. aureus este:

A. Cavitatea nazală

B. Orofaringele

C. Laringele

D. Jejunul

E. Toate de mai sus

4. Posedă proteina A:

A. S. aureus

B. S. agalactiae

C. S.epidermidis

D. S. saprophyticus

E S. pneumoniae

5. Formează colonii S, medii, bombate, opace, pigmentate pe medii speciale:

A. S. aureus

B. N. meningitidis

C. Y. pestis

D. B. anthracis

E S. pneumoniae

6. Posedă toxină exfoliativă

A. S. epidermidis

B. S. aureus

C. S. pyogenes

D. S. pneumoniae

E S. saprophyticus

7. Este un important indicator microbiologic al contaminării aerului cu secreţii rinofaringiene:

A. S. aureus

B. S. pneumoniae

C. C. diphtheriae

D. M. tuberculosis

E. E. coli

8. Streptolizinele, ca factor de patogenitate al S. pyogenes, realizează următoarea acţiune:

Determină eritemul tegumentelor
Posedă efect antifagocitar
Funcţionează ca liganzi la receptorii celulari
Deteriorează membranele celulare
Posedă acţiune fibrinolitică

9. Fimbriile, ca factor de patogenitate al S. pyogenes, realizează următoarea acţiune:

Determină eritemul tegumentelor
Posedă efect antifagocitar
Funcţionează ca liganzi la receptorii celulari
Deteriorează membranele celulare
Posedă acţiune fibrinolitică

10. Streptokinaza, ca factor de patogenitate al S. pyogenes, realizează următoarea acţiune:

Determină eritemul tegumentelor
Posedă efect antifagocitar
Funcţionează ca liganzi la receptorii celulari
Deteriorează membranele celulare
Posedă acţiune fibrinolitică

11. Eritrotoxina, ca factor de patogenitate al S. pyogenes, realizează următoarea acţiune:

Determină eritemul tegumentelor
Posedă efect antifagocitar
Funcţionează ca liganzi la receptorii celulari
Deteriorează membranele celulare

E. Posedă acţiune fibrinolitică

12. Formează colonii β- hemolitice, mici, transparente:

A. S. aureus

B. B. anthracis

C. Y. pestis

D. S. pyogenes

E N. meningitidis

13. Aspectul hemolizei pe geloză-sânge, caracteristic streptococilor beta-hemolitici:

Zonă de hemoliză incompletă, verzuie, periferia slab conturată
Hemoliză incompletă, cafenie, slab conturată
Hemoliză clară, completă, cu periferia bine definită
Zona de hemoliză lipseşte
Zonă de hemoliză verzuie, clară, bine conturată

14. Aspectul hemolizei pe geloză-sânge, caracteristic streptococilor alfa -hemolitici:

Zonă de hemoliză incompletă, verzuie, periferia slab conturată
Hemoliză incompletă, cafenie, slab conturată
Hemoliză clară, completă, cu periferia bine definită
Zona de hemoliză lipseşte
Zonă de hemoliză verzuie, clară, bine conturată

15. În etiologia scarlatinei este implicat S. pyogenes, producător de toxină:

Exfoliativă
Enterotoxină
Streptodornază
Eritrotoxină
Streptolizină

16. Meningococii se transmit prin:

Picături Pflugge
Aerosoli generaţi în instalaţiile de condiţionare a aerului
Praf
Alimente contaminate
Apa contaminată

17. N. meningitidis cultivă optimal pe mediul:

A. Geloză peptonată la 37⁰C

B. Geloză –ser la 22⁰C

C. Geloză glucozată la 37⁰C

D. Geloză glucozată cu cisteină la 37⁰

E. Geloză ser la 37⁰C

18. Gonococii pot fi cultivaţi în următoarele condiţii:

Geloză-sânge la 37⁰C
Geloză ser la 37⁰C în atmosferă cu 5-10% CO₂
Geloză ser la 28⁰C în atmosferă cu 5-10% CO₂
Geloză cu lapte şi ou la 37⁰C

E. Bulion glucozat la 37⁰

19. N. gonorrhoeae fermentează următoarele glucide:

Glucoza şi maltoza cu formare de acid
Glucoza cu formare de acid şi gaz
Glucoza cu formare de acid
Glucoza şi maltoza cu acid şi gaz
Glucoza, maltoza şi manitolul cu acid.

20. N. gonorrhoeae posedă următorul factor de patogenitate:

Lizindecarboxilaza
Hemolizine

C. Fimbrii

Proteina A
Lecitinaza

21. N. meningitidis posedă tropism accentruat faţă de epiteliul:

A Cilindric uretral

B Cilindric al colului uterin

C Enterocite

D Nazo-faringian

E Conjunctival

22. N. meningitidis posedă următorul factor de patogenitate:

Hemolizine
Citotoxina traheala
Fimbrii
ADN-aza
Lecitinaza

23. N. meningitidis posedă următorul factor de patogenitate:

Endotoxina lipopolizaharidică
Ureaza
Hemolizine
ADN-aza
Lecitinaza

24. Este fragil în mediul ambiant şi pretenţios la mediile de cultură:

A. S. pyogenes

B C. burneti

C. Y. pestis

D. S. aureus

E. N. gonorrhoeae

25. N. meningitidis posedă următorul factor de patogenitate:

Ureaza
Hemolizinele
ADN-aza
Capsula polizaharidică
Lecitinaza

26. Manifestă tropism pronunţat faţă de epiteliul cilindric:

A. N. meningitidis

B. B. catarrhalis

C. N. gonorrhoeae

D. S. pyogenes

E. S. pneumoniae

27. O nouă reinfecţie după vindecare este posibilă:

A. Meningită meningococică

B. Gonoree

C. Pestă

D. Tularemie

E. Tusea convulsivă

28.Habitatul natural al B. bovis sunt:

Bovinele
Porcinele
Felinele
Ovinele
Omul

29. Habitatul natural al B. suis sunt:

Bovinele
Porcinele
Felinele
Ovinele

E. Omul

30. În diagnosticul brucelozei este indicată reacţia alergică intradermică:

Dick
Schultz-Charlton
Schick
Burnet
Mantoux

31. Intradermoreacţia Burnet determină hipersensibilitatea de tip IV în:

A. Scarlatină

B. Bruceloză

C. Tuberculoză

D. Dizenterie

E. Tusea convulsivă

32. Ca mediu electiv pentru cultivarea brucelelor este utilizat:

Bulion hepatic
Bulion biliat
Bulion glucozat
Francis
Mc Koy

33. Hemocultura în diagnosticul brucelozei se obţine timp de:

18 – 24 ore
48 – 72 ore
5 – 7 zile
2 – 3 săptămâni
4- 6 săptămâni

34. Habitatul natural al B. melitensis sunt:

Bovinele
Porcinele
Felinele
Ovinele
Omul

35. Pentru cultivarea F. tularensis se utilizează următorul mediul de cultură electiv:

A. Bulion hepatic

Bulion biliat
Bulion glucozat
Geloză-sânge

E. McCoy

36. Pentru cultivarea F. tularensis se utilizează următorul mediul de cultură electiv:

A. Bulion hepatic

Bulion biliat
Bulion glucozat
Geloză-sânge

E. Francis

37. Metoda de preferinţă în diagnosticul tularemiei pentru majoritatea laboratoarelor este:

A. Microscopică

B. Bacteriologică

C. Biologică

D. Serologică

E. Alergică

38. În serodiagnosticul tularemiei se foloseşte reacţia:

A. Widal

B. De aglutinare

C. De tip Huddleson

D. Hemaglutinare

E. Inhibare a hemaglutinării

39. În diagnosticul tularemiei titrul semnificativ diagnostic al anticorpilor în RA este:

A. 1: 10

B. 1: 80

C. 1: 160

D. 1: 640

E. 1: 1280

40. Manifestările clinice variază în dependenţă de poarta de intrare. Predomină forma ulcero-ganglionară. De numit infecţia.

A. Bruceloza

B. Tularemia

C. Antraxul

D. Leptospirozele

E. Infecţii stafilococice

41. Formează spori în mediul exterior şi capsulă în organismul infectat:

A. S. pyogenes

B. B. anthracis

C. M. tuberculosis

D. B. abortus

E. Y. pestis

42. B. anthracis face parte din familia:

A. Clostridiaceae

B. Bacillaceae

C. Enterobacteriaceae

D. Bacteroidaceae

E. Streptobacillaceae

43. Toxina B. anthracis posedă efect:

A. Antifagocitar

B. Anticomplement

C. Eritrogen

D. Edematogen

E. Exfoliativ

44. Toxina B. anthracis posedă efect:

A. Antifagocitar

B. Anticomplement

C. Eritrogen

D. Exfoliativ

E. Letal

45. Fixarea toxinei B. anthracis de celulele eucariote se realizează prin:

A. Antigenul protector

B. Antigenul polizaharidic

C. Fimbrii

D. Glicocalix

E. Antigenul O somatic

46. Fenomenul “colierului de perle” este obţinut prin cultivarea B. anthracis pe mediu de cultură cu:

A. Ristomicină

B. Nistatină

C. Polimixină

D. Penicilină

E. Vancomicină

47. Cea mai frecventă formă clinică a antraxului este:

A. Antraxul pulmonar

B. Antraxul cutanat

C. Antraxul digestiv

D. Meningoencefalita cărbunoasă

E. Forma bubonică

48. În frotiuri preparate din prelevate de la pacient şi colorate Gram, pentru B. anthracis este caracteristic:

A. Streptobacterii nesporulate, acapsulate, gramnegative

B. Streptobacterii nesporulate, capsulate, gramnegative

C. Streptobacili nesporulaţi, capsulaţi, grampozitivi

D. Streptobacili sporulați, grampozitivi

E Streptobacili sporulați, gramnegativi

49. În frotiuri preparate din cultură pură şi colorate Gram, pentru B. anthracis este caracteristic:

A. Streptobacterii nesporulate, acapsulate, gramnegative

B. Streptobacterii nesporulate, capsulate, gramnegative

C. Streptobacili nesporulaţi, capsulaţi, grampozitivi

D. Streptobacili sporulați, grampozitivi

E. Streptobacili sporulați, gramnegativi

50. Parazitează la diverse specii de rozătoare în focare naturale şi se cultivă la temperaturi joase (26 – 28⁰):

A. B. anthracis

B. Y. pestis

C. B. pertussis

D. B. melitensis

E F. tularensis

51. Se manifestă preponderent forma bubonică sau pulmonară în:

A. Bruceloză

B. Tularemie

C. Antrax

D. Pestă

E. Infecţii stafilococice

52. Sporogeneza este caracteristică pentru:

A. N. meningitidis

B. B. anthracis

C. B. melitensis

D. F. tularensis

E. C. diphtheriae

53. Formează colonii mari, rugoase, nehemolitice, cu margini neregulate (cap de meduză):

A. S. aureus

B. B. anthracis

C. N. meningitidis

D. Y. pestis

E. S. pneumoniae

54. Reacţia de precipitare inelară se efectuează în diagnosticul:

A. Brucelozei

B. Pestei

C. Antraxului

D. Scarlatinei

E. Febrei recurente

55. Y. pestis aparţine familiei:

A. Clostridiaceae

B. Bacillaceae

C. Enterobacteriaceae

D. Bacteroidaceae

E. Streptobacillaceae

56. Agentul pestei aparţine genului:

A. Escherichia

B. Bacillus

C. Francisella

D. Yersinia

E Fusobacterium

57. Y. pestis în frotiuri-amprente colorate Gram reprezintă:

A. Streptococi gramnegativi

B. Streptobacili grampozitivi

C. Bastonaşe scurte, aranjate solitar, gramnegative

D. Bastonașe ovoide, gramnegative, colorate bipolar

E. Bastonaşe cu granulaţii de volutină bipolare, grampozitive

58. Temperatura optimală de creştere a Y. pestis este:

A. 10 – 12⁰C

B. Temperatura camerei

C. 26 – 28⁰C

D. 37⁰C

E. 43⁰C

59. Formează colonii mari, cu centrul opac, periferia transparentă şi margini ondulate:

A. S. aureus

B. N. meningitidis

C. Y. pestis

D. B. pertussis

E. S. pneumoniae

60.Pe medii de cultură speciale corinebacteriile patogene, biovar gravis, formează colonii caracteristice:

A. Negre, mici, lucioase, cu halou brun

B. Negre, mari, rugoase, cu halou brun

C. De dimensiuni medii, lucioase, roze

D. De dimensiuni medii, lucioase verzui

E. Surii, mari, lucioase

61. Pe medii de cultură speciale corinebacteriile patogene, biovar mitis, formează colonii caracteristice:

A. Negre, mici, lucioase, cu halou brun

B. Negre, mari, rugoase, cu halou brun

C. De dimensiuni medii, lucioase, roze

D. De dimensiuni medii, lucioase verzui

E. Surii, mari, lucioase

62. Despre C. diphtheriae se poate afirma:

Produce o enterotoxină
Determină enterocolite hemoragice
In evoluţia bolii poate fi afectat miocardul
Este izolat uzual în hemoculturi
Sursa infecţiei o constituie animalele

63.Agentul cauzal al difteriei are următorul factor de patogenitate:

A. Capsula

B. Endotoxina

C. Exotoxina

D. Pilii

E. Hemolizina

64. C. diphtheriae:

A. Creşte lent pe medii uzuale

B. Provoacă o toxiinfecţie gravă cu sindrom intestinal

C. Produce o exotoxină cu acţiune asupra miocardului şi suprarenalelor

D. Formează spori situaţi central, care nu deformează celula

E. Sunt mobili cu flageli peritrichi

65. Intradermoreacţia Schick pozitivă depistează receptivitatea la:

A. Difterie

B. Tuberculoză

C. Bruceloză

D. Tusea convulsivă

E. Scarlatină

66. Profilaxia specifică a difteriei la 5 – 7 ani se efectuează cu:

A. ADTP

B. ADT

C. AD

D. Ser antitoxic antidifteric

E. Vacinul TABTe

67. Pentru izolarea agentului cauzal al difteriei se utilizează mediul de cultură:

A. Lowenstein – Yensen

B. Geloză cu cazeină şi cărbune

C. Geloză-sânge cu telurit

D. Popescu

E. Kitt-Tarozzi

68. C. diphtheriae morfologic reprezintă:

A. Bastonaşe măciucate, dispuse în unghiuri

B. Bastonașe ovoide colorate mai intens la extremități

C. Bastonaşe cu capete acuminate

D. Cocobacterii gramnegative

E. Bastonaşe grampozitive dispuse în palisade

69. In vitro toxigeneza C. diphtheriae se determină prin metoda:

A. Tinsdale

B. Loeffler

C. Eleck

D. Neisser

E. Schick

70. Pentru evidenţierea C. diphtheriae frotiul se colorează prin metoda:

A. Ziehl-Neelsen

B. Burri-Gins

C. Aujeszky

D. Loeffler

E. Giemsa

71. Doza minimală de antitoxine în serul sangvin, care asigură nereceptivitatea la difterie este:

A. 2,0 UA/ml

B. 1,0 UA/ml

C. 0,1 UA/ml

D. 0,01 UA/ml

E. 0,001 UA/ml

72. Bordetella pertussis este agentul cauzal al:

A. Toxiinfecţiilor alimentare

B. Parapertusei

C. Tusei convulsive

D. Scarlatinei

E. Reumatismului

73. B. pertussis se cultivă pe mediul:

A. Klauberg

B. Geloză cu lapte şi ou

C. Ser coagulat

D. Geloză cu cazeină şi cărbune

E. Loeffler

74. B. pertussis se cultivă pe mediul:

A. Klauberg

B. Geloză cu lapte şi ou

C. Ser coagulat

D. Bordet-Jengou

E. Loeffler

75. B. pertussis posedă următorul factor de patogenitate:

A. Hialuronidaza

B. Citotoxina traheală

C. Hemolizine

D. Fibrinolizină

E. Lecitinază

76. B. pertussis posedă următorul factor de patogenitate:

A. Hemaglutinina filamentoasă

B. Plasmocoagulaza

C. Hemolizine

D. Fibrinolizină

E. Lecitinază

77. Pentru diagnosticul bacteriologic al tusei convulsive se recoltează:

A. Exsudat rinofaringian

B. Sânge din vena cubitală

C. Sputa

D. Materii fecale

E. Lavaj bronşic

78. Agentul tusei convulsive se transmite:

A. Pe cale alimentară

B. Prin insecte-vectori

C. Aerogen prin picături Pflugge

D. Prin contact indirect

E. Vertical de la mamă la făt

79. Pentru diagnosticul bacteriologic al tusei convulsive se recoltează:

A. Lavaj bronşic

B. Sânge din vena cubitală

C. Sputa

D. Materii fecale

E. Picături Pflugge pe “plăci tuşite”

80.Pentru testarea sensibilităţii micobacteriilor la antibiotice este indicată metoda:

Diluţiilor succesive în medii lichide
Diluţiilor succesive în medii solide
Difuzimetrică
Diluţiilor zecimale Appelmann

E. Difuzimetrică pe geloză-sînge

81. În diagnosticul tuberculozei este indicată intradermoreacţia:

Dick
Schultz - Charlton
Schick
Burnet

E. Mantoux

82. Intradermoreacţia Mantoux depistează starea de hipersensibilitate de tip întârziat în:

A. Scarlatină

B. Tusea convulsivă

C. Tularemie

D. Tuberculoză

E. Difterie

83. M. tuberculosis este un microorganism:

A. Facultativ anaerob

B. Strict aerob

C. Strict anaerob

D. Microaerofil

E Facultativ aerob

84. M. tuberculosis se evidenţiază microscopic prin colorarea:

A. Neisser

B. Burri-Gins

C. Ziehl-Neelsen

D. Loeffler

E. Giemse

85 T. pallidum se caracterizează prin următoarele particularităţi morfotinctoriale::

A. Posedă până la 18 spire mici, compact dispuse una de alta

B. Conţin până la 12 spire uniforme cu distanţă egală între ele

C. Se colorează grampozitiv

D. Conţin 4-8 spire mari, neregulate

E. Prin metoda Giemsa se colorează în albastru-violet

86 T. pallidum se caracterizează prin următoarele particularităţi morfotinctoriale:

F. Posedă până la 18 spire mici, compact dispuse una de alta

G. Prin metoda Giemsa se colorează în albastru violet

H. Se colorează grampozitiv

I. Conţin 4-8 spire mari, neregulate

J. Prin metoda Giemsa se colorează în roz-pal

87 B. recurrentis se caracterizează prin următoarele particularităţi morfotinctoriale:

K. Posedă până la 18 spire mici, compact dispuse una de alta

L. Conţin până la 12 spire uniforme cu distanţă egală între ele

M. Se colorează grampozitiv

N. Conţin 4-8 spire mari, neregulate

O. Prin metoda Giemsa se colorează în roz-pal

88 B. recurrentis posedă următoarele particularităţi morfotinctoriale:

A. Posedă până la 18 spire mici, compact dispuse una de alta

B. Conţin până la 12 spire uniforme cu distanţă egală între ele

C. Se colorează grampozitiv

D. Prin metoda Giemsa se colorează în roz-liliachiu

Prin metoda Giemsa se colorează în albastru-violet

89. L. interrogans se caracterizează prin următoarele particularităţi morfotinctoriale:

A. Posedă până la 18 spire mici, compact dispuse una de alta

B. Conţin până la 12 spire uniforme cu distanţă egală între ele

C. Se colorează grampozitiv

D. Conţin 4-8 spire mari, neregulate

E. Prin metoda Giemsa se colorează în albastru-violet

90 L. interrogans posedă următoarele particularităţi morfotinctoriale:

A. Conţin 4-8 spire mari, neregulate

B. Conţin până la 12 spire uniforme cu distanţă egală între ele

C. Prin metoda Giemsa se colorează în roz-liliachiu

D. Prin metoda Giemsa se colorează în roz-pal

E. Se colorează grampozitiv

91. Se identifică la nivel de serovariantă următoarea specie de spirochete:

A. T. pallidum

B. B. burgdorferi

C. B. recurrentis

D. L. interrogans

E. L. biflexa

92. Prin căpuşe se transmite:

A. T. pallidum

B. B. burgdorferi

C. B. recurrentis

D. L. interrogans

E. L. biflexa

93. Prin păduchi se transmite:

A. T. pallidum

B. B. burgdorferi

C. B. recurrentis

D. L. interrogans

E. L. biflexa

94. Se cultivă bine pe medii de cultură:

A. T. pallidum

B. B. burgdorferi

C. B. recurrentis

D. L. interrogans

E. L. biflexa

95. Se obţin culturi tisulare din următoarele specii de spirochete:

A. T. pallidum

B. B. burgdorferi

C. B. recurrentis

D. L. interrogans

E. L. biflexa

96. În diagnosticul microbiologic al sifilisului secundar se examinează prelevate:

A. Punctat din ganglionii limfatici regionali

B. Exudate din elementele eruptive cutanate

C. Exudate articulare

D. Serozităţi din şancru

E. Lichid cefalorahidian

97. Evoluează în 4 stadii:

A. Boala Lyme

B. Febra recurenta

C. Sifilisul

D. Leptospirozele icterice

E. Leptospirozele anicterice

98. Pe cale alimentară se transmite:

A. Boala Lyme

B. Febra recurenta epidemica

C. Sifilisul

D. Leptospirozele

E. Febra recurenta endemica

99. În metoda microscopică de diagnostic B. recurrentis se evidenţiază în următoarele prelevate:

A. Sânge în perioadele febrile

B. Sânge în perioadele afebrile

C. Punctat din ganglionii limfatici

D. Exudate articulare

E. Exudate din elementele eruptive cutanate

100. Seroidentificarea culturilor de leptospire se face în reacţia:

A. Wassermann

B. RAL

C. VDRL/ MAL

D. De imobilizare a leptospirelor

E. De şarjare leptospirelor cu trombocite

101. În metoda serologica de diagnostic a leptospirozelor se utilizeaza reactia:

A. Wassermann

B. RFC

C. MAL

D. RIL

E. R de sarjare a leptospirelor cu trombocite

102. Către clostridiile patogene neinvazive se referă:

A. C. perfringens

B. C. novyi

C. C. septicum

D. C. tetani

E. C. histolyticum

103. Catre clostridiile invazive se refera:

A. C.perfringens

B. C. tetani

C. C. novyi

D. C. tetani

E. C. histolyticum

104. Edem muscular gelatinos, necroză cauzează clostridiile:

A. C. perfringens

B. C. novyi

C. C. histolyticum

D. C. septicum

E. C. tetani

105. Necroza ţesuturilor cu acumulare de gaze şi scurgeri fetide din plagă cauzează:

A. C. perfringens

B. C. novyi

C. C. histolyticum

D. C. septicum

E. C. tetani

106. Proteaze şi colagenaze foarte active, care pot determina autoamputarea membrelor afectate,cauzează:

A. C. perfringens

B. C. novyi

C. C. histolyticum

D. C. septicum

E. C. tetani

107. În locul multiplicării ţesutul muscular devine intens roşu însoţit de edem hemoragic în gangrenă cauzată de:

A. C. perfringens

B. C. novyi

C. C. histolyticum

D. C. septicum

E. C. tetani

108. Formează spori centrali ovali,posedă capsulă, este imobilă:

A. C. perfringens

B. C. novyi

C. C. histolyticum

D. C. septicum

E. C. tetani

109. Activ fermentează glucidele cu formarea de acid şi gaz, coagulează laptele, posedă lecitinază:

A. C. perfringens

B. C. novyi

C. C. histolyticum

D. C. septicum

E. C. tetani

110. Posedă spori aranjaţi terminal, inerte faţă de glucide, determină contractură spastică generalizată:

A. C. perfringens

B. C. novyi

C. C. histolyticum

D. C. septicum

E. C. tetani

111. Cauzează toxiinfecţii alimentare:

A. C. perfringens tip C

B. C. perfringens tip A

C. C. novyi

D. C. septicum

E. C. botulinum

112. Cauzează intoxicaţii alimentare:

C. perfringens tip A

B. C. perfringens tip C

C. C. novyi

D. C. septicum

E. C. botulinum

113. Posedă spori aranjaţi subterminal, inhibă secreţia acetilcolinei la nivelul sinapselor:

A. C. perfringens

B. C. novyi

C. C. histolyticum

D. C. botulinum

E. C. tetani

114. Sindromul clinic caracteristic în botulism:

A. Risus sardonicus

B. Opistotonus

C. Contracţii spastice ale musculaturii

D. Paralizii flasce

E. Convulsii clonice

115. Inactivarea toxinelor botulinice se efectuează prin următoarea cale:

A. Păstrarea la frigider 48 ore

B. Congelare – 20 C timp de 6 ore

C. Încălzire +60 C – 45 min

D. Încălzire +80 C – 20 min

E. Fierbere 100 C – 20 min

Complement multiplu

1. Către stafilococii coagulazonegativi se referă următoarele specii:

S. aureus
S. saprophyticus
S. epidermidis
S. haemolyticus

E. S. hominis

2. Proteina A a S aureus:

A. Împiedică opsonizarea și fagocitoza

B. Fixează fragmentul Fc al Ig G

C. Fixează fragmentul Fab al Ig G

D. Activează limfocitele T CD4

E. Participă în reacţia de Co-aglutinare

3. S. epidermidis mai frecvent cauzează:

Bacteriemii de cateter
Cistită la femei tinere active sexual
Intoxicaţii alimentare
Foliculite

E. Blefarite

4. Despre stafilococi se poate afirma următoarele:

A. Sunt diplococi gramnegativi

B. Sunt coci sferici, aranjaţi în ciorchini

C. Se colorează în violet după colorația Gram

D. Se cultivă în condiţii strict anaerobe

E Nu formează spori şi sunt imobili

5. Din genul Staphylococcus în patologia umană mai frecvent sunt implicate speciile:

A. S. intermedius

B. S. aureus

C. S. gallinarum

D. S. epidermidis

E. S. saprophyticus

6. În funcţie de forma clinică a infecţiei stafilococice se examinează prelevatele:

A. Puroi

B. Mase vomitive

C. Urina

D. Sânge

E. Măduva osoasă

7. Pentru S. aureus sunt caracteristici următorii factori de patogenitate:

A. Oxidaza

B. Plasmocoagulaza

C. Hialuronidaza

D. Fibrinolizina

E. Eritrotoxina

8. S. aureus se caracterizează prin următorii factori de patogenitate:

A. Lecitinaza

B. ADN-aza

C. Lipaza

D. Factor edematogen

E. Fosfataza

9. Caracteristici pentru S. aureus sunt factorii de patogenitate:

A. Leucocidina

B. Hemolizinele

C. Exfoliatina

D. Enterotoxina

E. Toxina eritrogenă

10. Factori de patogenitate care caracterizează S. aureus:

A. Neurotoxine

B. Cord – factorul

C. Toxina sindromului şocului toxic

D. Enterotoxinele

E. Proteina A

11. S. aureus posedă următoarele caractere de cultură:

A. Pe geloză salină cu lapte şi ou formează colonii S pigmentate, bombate, lucioase, cu halou opac

B. Pe geloză-sânge formează colonii S, opace, cu zonă de hemoliză

C. În bulion peptonat cauzează turbiditate

D. În bulion glucozat mediul rămâne transparent şi formează un sediment granular

E. Pe geloză sânge formează colonii R, plate, cu margini festonate şi zonă de hemoliză

11. În identificarea tulpinilor de stafilococi sunt utile următoarele teste:

A. Determinarea coagulazei libere

B. Determinarea coagulazei legate

C. Determinarea lecitinazei

D. Determinarea hemolizinei

E. Proba biologică

12. S. pyogenes posedă următorii factori de patogenitate:

A. Capsula

B. Proteina M

C. Streptolipidele

D. Fimbriile

E. Sporii

13. Streptococii patogeni şi condiţionat patogeni pentru om aparţin serogrupelor:

A. K

B. T

C. A

D. B

E. C

14. După habitat şi patogenitate streptococii se împart în:

A. Streptococi piogeni

B. Streptococi orali

C. Streptococi dermali

D. Streptococi fecali

E. Streptococi lactici

15. Antigenele streptococice se identifică în următoarele reacţii:

A. De fixare a complementului

B. De precipitare

C. De inhibare a hemaglutinării

D. De aglutinare

E. De neutralizare

16. În structura antigenică a streptococilor se deosebesc antigenele:

A. Polizaharidice cu specificitate de grup

B. Proteice cu specificitate de serovariantă

C. Plasmocoagulaza

D. Streptolizina – S

E. Enterotoxina

17. Pentru diagnosticul scarlatinei sunt utile următoarele reacţii imunologice:

A. Reacţia Mantoux

B. Reacţia Dick

C. Reacţia Schick

D. Reacţia Schultz-Charlton

E. Reacţia Burnet

18. Aspectul hemolizei pe geloză sânge divizează streptococii în următoarele grupe:

A. α – hemolitici

B. β – hemolitici

C. γ – hemolitici

D. ε – hemolitici

E. δ – hemolitici

19. În diagnosticul reumatismului se utilizează următoarele teste:

A. Determinarea antiplasmocoagulazei

B. Determinarea fosfatazei alcaline

C. Determinarea antihialuronidazei

D. Determinarea antistreptolizinei O (ASLO)

20. S. pneumoniae cauzează:

A. Scarlatina

B. Pneumonii lobare acute

C. Meningite la copii

D. Enterocolite

E. Ulcer serpiginos al corneei

21. Streptococii posedă următoarele particularităţi:

A. Sunt coci sferici

B. Coci grampozitivi

C. Diplococi cu aspectul boabelor de cafea

D. În frotiuri se aranjează în lanţuri

E. În frotiuri se aranjează în grămezi

22. Maladii poststreptococice sunt:

A. Otite

B. Meningite

C. Sinuzite

D. Reumatismul cardioarticular

E. Glomerulonefrita acută

23. Infecţii streptococice cu poarta de intrare respiratorie:

A. Faringite

B. Angine

C. Scarlatina

D. Pleurite

E. Encefalite

24. Infecţii streptococice cu poarta de intrare cutanată:

A. Piodermita streptococică

B. Hidrosadenita

C. Furunculoza

D. Erizipelul

E. Infecţii ale plăgilor cu celulite şi fasciite

25. Factori de patogenitate caracteristici pentru S. pyogenes:

A. Plasmocoagulaza

B. Fosfataza

C. Hialuronidaza

D. Streptokinaza

E. Streptodornaza

26.Pentru S. pyogenes sunt caracteristici următorii factori de patogenitate:

A. Streptolizina S

B. Streptolizina O

C. Enterotoxina

D. Toxina exfoliativă

E. Eritrotoxina

27. Pentru N. meningitidis sunt caracteristice următoarele caractere de cultură:

A. Formează colonii S, mici, transparente, nepigmentate

B. Formează colonii S, mici, opace, pigmentate

C. Cresc pe geloză ser la 37⁰C

D. Cresc pe geloză ser la 22⁰C

E. Cresc pe geloză la 37⁰C

28. În raport cu localizarea şi forma clinică pentru diagnosticul gonoreei se prelevă:

A. Spălături gastrice

B. Exsudat endocervical

C. Exsudat conjunctival

D. Raclat din erupţiile cutanate

E. Puroi uretral

29. N. meningitidis posedă următoarele particularităţi:

A. Cauzează o infecţie zooantroponoză

B. Parazitează specific omul

C. Are tropism accentuat faţă de epiteliul uro-genital

D. Are tropism accentuat pentru nazofaringe

E. Rata portajului în focare epidemice creşte până la 80%

30. N. meningitidis posedă următoarele caractere biochimice:

A. Fermentează zaharoza

B. Fermentează maltoza

C. Fermentează glucoza

D. Produc oxidază

E. Posedă catalază

31. Pentru diagnosticul gonoreei în dependenţă de localizare şi forma clinică a infecţiei se prelevă:

A. Raclat din erupţii cutanate

B. Secreții vaginale

C. Ser sangvin

D. Exsudat nazofaringian

E. Lichid cefalorahidian

32. Factorii de patogenitate ai meningococilor sunt:

A. Fimbriile

B. Capsula

C. Hemolizinele

D. Endotoxine lipopolizaharidice

E. Proteaze care clivează Ig A

33. În formele cronice de gonoree probele pentru examenul microbiologic se recoltează după stimularea procesului inflamator prin metodele:

A. Masajul prostatei

B. Administrare de vaccin gonococic omorât

C. Recoltarea secretului endocervical în timpul menstrelor

D. Administrare de vaccin gonococic atenuat

E Utilizarea bacteriofagului

34. În evolutia infectiei meningococice se disting următoarele forme clinice:

A. Nazofaringita

B. Angina

C. Meningococcemia

D. Meningita

E Encefalite

35. După particularităţile nutritive şi de patogenitate distingem:

A. Neisserii pretenţioase

B. Neisserii halofile

C. Neisserii intermediare

D. Neisserii nepretenţioase

E. Pseudoneisserii

36. În diagnosticul rapid al meningitei meningococice se aplică metodele:

A. Depistarea antigenelor prin contraimunoelectroforeză

B. Depistarea anticorpilor prin contraimunoelectroforeză

C. Co- aglutinarea

D. Latex-aglutinarea

E. Reacţia de neutralizare a substanţei toxice

37. Gonococii cresc mai bine dacă se crează anumite condiţii favorabile:

A. Atmosferă cu 5 – 10 % CO₂

B. Condiţii strict aerobe

C. Incubare la 37⁰C

D. Mediul selectiv cu gălbenuş de ou

E. Umiditate crescută

38. Pe medii speciale în cutii Petri gonococii formează colonii:

A. Mici, transparente

B. De tipul S

C. De tipul R

D. Oxidazopozitive

E. Oxidazonegative

39. N. gonorrhoeae se caracterizează prin:

A. Este un microorganism gram pozitiv

B. Este fragil în mediul ambiant

C. Posedă tropism faţă de uroepiteliu

D. Creşte bine pe medii cu gălbenuş de ou

E Este rezistent la factorii mediului ambiant

40. Identificarea culturii de gonococi se efectuează în baza următoarelor caractere:

A. Diplococi gram negativi

B. Oxidazopozitivi

C. Fermentează numai glucoza cu formare de acid

D. Cultivă numai la 37⁰C pe mediu cu ser

E Formează colonii lactozonegative

41. În infecţiile meningococice se examinează prelevatele:

A. Puroiul din plagă

B. Exsudatul nazofaringian

C. Lichidul cefalorahidian

D. Sânge

E. Urina

42. Pentru N. gonorrhoeae sunt caracteristici următorii factori de patogenitate:

A. Fimbrii de ataşare la epiteliu

B. sIgA-proteaza

C. Endotoxina

D. Capsula polizaharidică

E. Exotoxina

43. Infecţia gonococică la bărbaţi se manifestă prin:

A. Uretrite acute

B. Prostatită

C. Epididimită

D. Fenomenul scrotal

E. Pelvioperitonită

44. Transportarea şi păstrarea prelevatelor în caz de suspecție de infecție meningococică se realizează:

A. La frigider

B. La temperatura camerei

C. La temperatura 37⁰C

D. Nu mai mult de 1 – 2 ore

E. Fără restricţii

45. La femei infecţia gonococică se manifestă prin:

A. Conjunctivită

B. Endometrită

C. Adnexită

D. Dermatită veziculoasă

E. Endocervicită

46. Lichidului cefalorahidian în meningitele meningococice este:

A. Transparent

B. Hemoragic

C. Opalescent

D. Tulbure

E. Cu aspect filamentos (puf de vată)

47. Genul Neisseria reuneşte:

A. Diplococi asemănători boabelor de cafea

B. Coci gramnegativi

C. Catalazopozitivi

D. Oxidazopozitivi

E. Coci strict anaerobi

48. Infecţia gonococică poate evolua bacteriemic cu localizări metastatice:

A. Articulare

B. Oculare

C. Meningiene

D. Endocardice

E. Peritoneale

49. Către neisseriile exigente se referă următoarele specii:

A. N. sicca

B. N. gonorrhoeae

C. N. subflava

D. N. flavescens

E. N. meningitidis

50. Pentru neisseriile exigente este cataracteristic:

A. Sunt foarte fragile în mediul extern

B. Sunt rezistente la factorii mediului

C. Cresc în condiţii anaerobe

D. Sunt carboxifile

E. Se cultivă numai la 37⁰C

51. În caz de suspectie de meningita meningococica LCR se însămânțează pe mediile:

A. Endo

B. Geloză-sânge

C. Geloză alcalină

D. Geloză ser

E. Geloză semilichidă

52. Pe cale sexuală preponderent se transmit:

A. Treponema pallidum

B. Borrelia burgdorferi

C. Clostridium perfringens

D. Neisseria gonorrhoeae

E. Leptospira pomona

53. În diagnosticul serologic al brucelozei se utilizează reacţiile:

A. De precipitare

B. De neutralizare

C. Wright

D. Huddleson

E. De hemaglutinare directă

54. În structura antigenică a brucelelor se conţin următoarele complexe antigenice:

A. Vi

B. M

C. K

D. A

E. H

55. Genul Brucella reuneşte următoarele specii:

A. B. melitensis

B. B. pertussis

C. B. abortus

D. B. bronhiseptica

E. B. suis

56. Sursa infecţiei în bruceloză:

A. Persoanele bolnave

B. Caprinele

C. Bovinele

D. Suinele

E. Ecvinele

57. Sursa infecţiei în bruceloză poate fi:

A. Persoanele bolnave

B. Caprinele şi ovinele

C. Porcinele

D. Artropodele infectate

E. Bovinele

58. Contractarea brucelozei se poate realiza prin următoarele căi: