Prin actul uniunii mulțimea devine o persoană juridică.
Hobbes susține că suveranul are dreptul să dicteze interpretarea religiei și că supușii nu au dreptul să îi reziste sub nici unul din motivele frecvent invocate.
Legea e un ordin al celuia care deține puterea absolută.
Păcatul este o temă centrală a Elementelor dreptului.
În starea de asociere civilă, singurul păcat pentru un supus este neascultarea ordinului suveranului.
Omul natural nu este, în principiu, un păcătos, cât timp își folosește rațiunea.
Pentru Hobbes filozofia politică este inseparabilă de întrebările conștiinței.
Omul civil pentru Hobbes era tulburat de prezența păcatului.
Două tipuri de cunoaștere: matematică și dogmatică. 1 tip: constă doar în compararea figurilor și mișcării, lucruri în care adevărul și interesul oamenilor nu se opun. 2 tip: compară oamenii și se amestecă în drepturile și câștigurile lor.
PARTEA I: NATURA UMANĂ
Puterile minții sunt de 2 feluri: cognitivă și volitivă.
În prezența acțiunii lucrului, reprezentarea pe care aceasta o produce se numește senzație, iar lucrul prin a cărei acțiune e produsă reprezentarea este numit un obiect al senzației.
4 TEZE:
- Că subiectul căruia îi sunt inerente(care aparține în mod firesc la ceva) culoarea și imaginea nu sunt obiectul sau lucrul pe care îl vedem.
- Că nu este nimic cu adevărat independent de noi care poate fi numit imagine sau culoare.
- Că respectiva imagine sau culoare nu este decât o iluzie suscitată în noi de acea mișcare, tulburare sau transformare pe care obiectul o produce asupra creierilor sau sau spiritului nostru sau asupra unei substanțe interne a capului.
- Că, în cazul reprezentărilor formate prin mijlicirea văzului, ca și în cazul celor formate prin mijlocirea altor simțuri, subiectul căruia îi sunt inerente nu este obiectul, ci acela pe care le percepe.
Culoarea și lumină diferă doar prin faptul că una este lumină pură, iar cealaltă lumină impură.
Somnul este privarea de actul senzației, iar visele sunt închipuiri ai celora care dorm.
Cauzele viselor(dacă acestea sunt naturale) stau în acțiunile sau în actele de viloență exercitate de organele interne ale omului asupra creierului său, prin care părți ale organelor de simț, amorțite din cauza somnului, sunt repuse în funcțiune.
Fantasme: acele mici imagini care apar în fața ochiului în timp ce privim spre soare sau imaginile care apar în fața ochilor în întuneric.
|
|
|
Un al 6 simț amintire.
Un om nu poate ști niciodată ce visează; el poate visa cel mult că se îndoiește dacă este un vis sau nu.
Succesiunea ordonată a reprezentărilor în minte discursul minții sau discursiune.
La nivelul simțurilor există anumite legături ale reprezentărilor pe care le numim rătăciri cu gândul.
Imboldul de a recupera ceva ce s-a pierdut reamintire.
Amintirea succedării unui lucru unul după altul, adică a ceea ce a fost anterior și a ceea ce a fost simultan, este numită experiment.
Nici un om nu poate avea în mintea sa o reprezentare o viitorului, căci viitorul nu există încă. Ne creăm însă viitorul din reprezentările noastre despre trecut sau, mai degrabă numim trecutul, într-un mod relativ, viitor.
Urmarea a ceea ce se întâmplă în prezent este numită de oameni viitor.
Noi facem din amintire o previziune sau o conjenctură asupra lucrurilor care vor urma sau o așteptare sau presupunere a viitorului.
Conjenctură presupunere a unui fapt. (Dacă vede cenușă presupune că a fost foc).
Omul numește elementul anterior cât și cel ulterior semne unul pentru celălalt.
Prudența este cea care ne ajută să conchidem din experiență ce anume va urma sau ce anume a trecut deja;
2 feluri de nume: unele ale lucrurilor concepute sau ale reprezentărilor însele, pe care le numim pozitive, iar altele, nume ale lucrurilor cu privire la care ne reprezentăm o privațiune sau un defect, iar pe acestea le numim privative.
Nume pe care le dăm mai multor lucruri le numim universale.
Înțelegerea evitarea echivocității și descoperirea adevăratului înțeles a ceea ce s-a spus.
Propoziție: Omul este o creatură vie este o afirmație, deoarece apelativul de creatură vie este unul pozitiv, iar propoziția omul este imoral este o propoziție negativă, deoarece imoral este un termen privativ.
În orice propoziție, indiferent că este pozitivă sau negativă, se întâmplă ca al doilea apelativ să-l înglobeze pe primul propoziție adevărată sau adevăr; când cel de-al 2-lea apelativ nu-l înglobează pe primul propoziție falsă sau fals.
Efectuarea de silogisme argumentare sau raționare.
Concluzie împotriva rațiunii absurditate.
2 feluri de cunoaștere: senzație sau cunoaștere originară și amintirea acesteia; cealaltă este numită știință sau cunoaștere a adevărului propozițiilor și a felului în care sunt denumite lucrurile, și este derivată din capacitatea de a înțelege. AMBELE forme ale cunoașterii nu sunt decât forme ale experienței.
Două lucruri sunt implicate în mod necesar în termenul cunoaștere: unul este adevărul celălalt este întemeierea, pentru că ceea ce nu este adevărat nu poate fi niciodată cunoscut.
|
|
|
Întemeierea concordanța dintre reprezentările unui om și cuvintele care semnifică acele reprezentări în actul raționării.
Cunoașterea- știință întemeiere a adevărului pornind de la un început sau un principiu al senzației.
Primul principiu al cunoașterii: avem anumite reprezentări; Al doilea că numim în cutare și cutare mod lucrurile despre care avem reprezentări; Al treilea că înlăturăm acele nume astfel încît să alcătuim propoziții adevărate; Al patrulea că am alăturat acele propoziții într-un mod în care ele să fie concludente.
Conștiința - opinie asupra temeiurilor.
Puterea volitivă este cea prin care mintea imprimă mișcare animală corpului în care sălășluiește; actele acesteia reprezintă afectele și pasiunile noastre.
Fines propinqui scopuri imediate; Fines remoti scopuri îndepărtate.
